Verificarea tensiunii superficiale

Cu ajutorul cernelurilor de testare se poate determina energia suprafeței sau tensiunea superficială a materialelor solide din plastic, metal, sticlă, ceramică și altele. În special pot indica capacitatea suprafețelor pentru imprimare, lipire, vopsire care poate fi determinată pe baza modelului de udare.

Determinarea tensiunii superficiale se face prin aplicarea cernelilor de testare, pe suprafețele ce trebuie evaluate, print-o linie lungă de câțiva centimetri și interpretarea reacției cernelii.

Dacă linia se contractă în 2 sau 4 secunde – în funcție de specificația cernelii – enegia de suprafață din zona de testare este mai mică decât cea a cernelii de testare.

Invers daca cerneala se răspandește în afara liniei atunci tensiunea superficiala a cernelei aplicate este mai mică ca a suprafeței.

Dacă linia rămâne neschimbată în perioada de observare, valoarea energiei de suprafață este exact sau puțin mai mare ca cerneala.

Verificarea tensiunii superficiale

In acest exemplu practic se va folosi cerneală de testare PINK din sticlă de 10 ml si bețisoare cu vată. Dupa fiecare aplicare a cernelii, luați un bețisor nou.

În acest exemplu de aplicație, stiloul de testare PINK 38 Jumbo este utilizat pentru a testa tensiunea superficială pe plastic negru din PE.

Gradul de curăţenie al materialelor

Noţiunilor de grad de curăţenie şi puritate a materialelor le sunt necesare o definire mai detaliată. Aici poate fi aplicată noţiunea grad de curăţenie deoarece materialele, indiferent dacă se prezintă în suprafaţa lor ca piese fasonate/formate sau folii, pentru că puritatea materialelor se poate referi şi la structura lor, adică la alcătuirea interioară a unui corp întreg.

Impurificările materialelor pot avea mai multe cauze şi se pot prezenta într-o multitudine de forme. Sunt considerate o dată ca impurificări particulare precum şi impurificări sub formă de peliculă. Primele sunt prezente ca puncte singulare şi dispuse neuniform şi la intervale.

Din contră, impurităţile peliculare acoperă suprafaţele complet sau parţial şi într-adevăr, ele pot fi descrise ca şi curate sau pure (fără adausuri în compoziţie), fiind supuse definţiilor respective, de ex. tensiunea superficială/energia superficială.

Dar se pot referi şi la structura interioare a piesei de prelucrat ceea ce poate fi descris în orice caz numai prin puritate. Deoarece sunt suprafeţe care sunt supuse unei prelucrări în continuare, trebuie definite şi stările de curăţenie, ceea ce în general este posibil prin noţiunea de tensiune superficială.


Procedurile de verificare cu dublu standard se completează

Prelucrarea se referă de exemplu la tipărire, vopsire şi lipire. Procedeele în acest scop sunt ca soluţie simplă verificarea suprafeţei cu cerneluri de testare şi măsurarea unghiului de contact. În primul rând este manipulabilă simplu şi astfel legată de practică, deoarece în procesele de producţie de aplicare a cernelurilor poate avea loc fără probleme pe suprafeţele de testare. În ultimul rând este necesar un efort relevant. Ea poate reprezenta separat componentele tensiunii superficiale în polar şi dispersiv.

Verificarea de testare a cernelurilor indică numai suma celor două valori, ceea ce nu este suficient în majoritatea cazurilor pentru o evaluare a suprafeţelor. Ambele procedee nu pot fi aplicate fără atingere sau continuu. În ultimul rând înseamnă că la procesele de fabricare precum chiar la folii, măsurătorile pot fi efectuate numai în starea de repaus adică nu în benzile de rulare.

În cazuri de excepţie ar putea avea loc o măsurare numai la o viteză foarte mică. Noţiunile grad de curăţenie şi puritate respectiv fără adausuri în compoziţie pot fi utilizate la alegere, acolo unde însă gradul de curăţenie poate fi aplicabil întotdeauna numai la suprafeţe. Mai bine aceste noţiuni nu ar trebui să fie utilizate amestecat deoarece aceasta poate conduce la confuzii.


Pretratament cu tensionare crescută a suprafeţelor

Noţiunea pretratament se referă transpus la curăţarea suprafeţelor cu mijloace mecanice, în primul rând spălarea cu agenţi cu sau fără solvenţi. Pretratarea este utilizată de câteva decenii şi cu tratamente fizice precum Corona, Plasma şi flambare, în care suprafeţele sunt modificate prin acţiunea electrică, astfel încât componentele lor polare sunt crescute puternic şi prin aceasta tensiunea superficială creşte şi astfel se îmbunătăţeşte considerabil aderenţa.

De exemplu materialele plastice din poliolefine, ale căror valori naturale ale tensiunii superficiale se găsesc la 30 mN/m, pot fi aduse relativ simplu al valori de peste 45 mN/m, ceea ce oferă valori de aderenţă foarte bune pentru tipărire şi lipire precum şi vopsire. Aceste valori nu pot fi obţinute nicidecum prin procedeele iniţiale ale curăţării, unde se poate vedea, că pentru o pretratare utilă cu procedeul fizic este necesară în majoritatea cazurilor o precurăţare în mod mecanic.

Aceasta se referă în primul rând la suprafeţele metalice care de ex. sunt murdărite cu uleiuri ce sunt folosite la fabricarea foliilor sau pieselor fasonate/formate.